Noutăți

Cinci obiecții ale profesorilor față de regulile privind telefonul și ce funcționează

Illustratie van vijf lege tekstballonnen op een rij, waarvan de middelste oranje en groter is: de bezwaren die in de teamvergadering terugkomen

Actualizat 19 noiembrie 20269 min de cititDe echipa ’t Zakkie

O politică privind telefoanele eșuează rareori din cauza elevilor; eșuează atunci când o parte din personal nu o susține. Aceleași cinci obiecții apar în aproape orice ședință a personalului, iar cele mai multe dintre ele sunt întemeiate. Răspundeți la fiecare printr-un acord concret, stabiliți aplicarea regulii și data evaluării în aceeași ședință și veți avea o regulă pe care întreaga echipă o poate susține.

Pe scurt

  • Purtați discuția cu personalul înainte de decizie, nu după ea. Profesorii care au fost consultați aplică de regulă regula; cei care au fost doar informați adesea nu o fac.
  • Cele cinci obiecții obișnuite: „O să ajung să fiu poliția”, „la orele mele nu e o problemă”, „eu folosesc telefonul la orele mele”, „părinții se vor plânge” și „avem deja prea multe pe cap”.
  • Cele mai multe obiecții dispar odată ce este clar cine ce face atunci când regula este încălcată, cu ce cuvinte și ce se întâmplă a doua oară.
  • Utilizarea educațională face parte din regulă, nu este o excepție de la ea. Atât acordul național olandez, cât și interdicția flamandă o permit.
  • Stabiliți dinainte ce se întâmplă dacă un coleg nu participă. Înainte de start este un acord; în săptămâna a opta este un conflict.

De ce ședința personalului decide dacă o politică rezistă

O regulă privind telefonul este la fel de puternică precum cea mai permisivă clasă. Elevii se mută dintr-o sală în alta toată ziua și observă în câteva zile unde regula este aplicată și unde nu. Un singur profesor care închide ochii este suficient pentru ca regula să devină negociabilă în două săptămâni.

Tot la aplicarea regulii apare și efortul. În Țările de Jos, monitorizarea acordului național privind telefoanele în clasă, realizată la comanda guvernului, a constatat că școlile erau în mare parte pozitive în privința liniștii și a concentrării, dar personalul a menționat și munca suplimentară de aplicare a regulii [1]. Aceasta este îngrijorarea din spatele celor mai multe obiecții ale profesorilor și merită un răspuns real.

Așadar, purtați discuția înainte de decizie, nu după ea. Mai jos sunt cele cinci obiecții care apar în aproape orice ședință a personalului, împreună cu ce funcționează în practică. Nu pentru a le face să dispară prin vorbe: cele mai multe dintre ele sunt întemeiate.

Cele cinci obiecții și ce funcționează

1. „O să ajung să fiu poliția”

Cea mai frecventă obiecție și cea mai justificată. Un profesor care trebuie să verifice din nou la fiecare oră nu o va mai face până în noiembrie. Până atunci, energia este necesară în altă parte.

Ce funcționează: arătați că aranjamentul nu depinde de un efort zilnic. Stabiliți exact ce se întâmplă când regula este încălcată și cine se ocupă de asta. Nu „vorbim cu elevul”, ci: cine, cu ce cuvinte și ce se întâmplă a doua oară. Cât timp acest lucru nu este stabilit, fiecare profesor trebuie să improvizeze, iar atunci lucrurile diferă de la o clasă la alta.

Exemplu de acord: „Prima dată într-o oră: profesorul spune «Telefonul deoparte, vă rog», fără discuții, și continuă. A doua oară în aceeași oră: profesorul notează acest lucru în dosarul elevului. Trei notări într-o lună: dirigintele discută cu elevul și îi informează pe părinți.” Pașii exacți contează mai puțin decât faptul că toată lumea îi folosește pe aceiași.

2. „La orele mele nu e o problemă”

Adesea este adevărat. Pentru unii profesori situația aproape că nu apare, din cauza materiei, a grupei sau a propriei abordări. Pentru ei, politica pare o soluție la problema altcuiva.

Ce funcționează: întoarceți perspectiva. Întrebarea nu este dacă problema apare la orele lor, ci dacă elevii întâlnesc o altă regulă când schimbă sala. Un aranjament care diferă de la un profesor la altul îi costă cel mai mult pe colegii la care problema chiar apare. Este un argument colegial, nu unul de politică școlară, și ajunge mai bine la destinație.

3. „Eu chiar folosesc telefonul la orele mele”

Tot întemeiat și exact motivul pentru care multe școli nu aleg o interdicție totală. La limbi străine, educație media și materii practice, dispozitivul este uneori pur și simplu un instrument. Regulile naționale lasă de obicei loc pentru acest lucru. Acordul olandez prevede că telefoanele nu se folosesc în clasă decât dacă sunt necesare pentru lecție sau din motive medicale [3]. În Flandra, utilizarea pe care școala o consideră necesară pentru obiective educaționale este una dintre excepțiile de la interdicție [4].

Ce funcționează: consemnați că profesorul decide când poate fi scos telefonul și că aceasta face parte din regulă, nu este o excepție de la ea. Apoi alegeți o soluție în care dispozitivul este disponibil în câteva secunde, altfel utilizarea educațională dispare în practică. Acest compromis este prezentat în comparația dintre dulapurile pentru telefoane și husele pentru telefoane.

4. „Părinții se vor plânge”

În practică, situația este de obicei gestionabilă, dar îngrijorarea este reală: profesorii sunt cei care primesc primul e-mail.

Ce funcționează: asigurați-vă că scrisoarea către părinți răspunde clar la o singură întrebare: cum îmi pot contacta copilul dacă se întâmplă ceva? Indicați un număr de telefon și numiți o singură persoană de contact care nu este profesorul de la clasă. Este disponibilă o scrisoare-model cu observații pentru fiecare parte. Arătați scrisoarea echipei înainte de a fi trimisă: cine știe ce s-a trimis poate răspunde la o întrebare pe hol.

5. „Avem deja atât de multe pe cap”

Obiecția care este rareori spusă cu voce tare, dar care cel mai des înclină balanța. Fiecare politică nouă pare încă un lucru în plus.

Ce funcționează: socotiți și cealaltă parte. Rugați profesorii să noteze timp de o săptămână de câte ori au trebuit să atragă atenția unui elev în legătură cu telefonul. Echipele sunt adesea surprinse de număr, iar acesta transformă „încă un lucru în plus” într-o comparație: timpul pe care îl pierdeți deja față de timpul pe care îl investiți o singură dată. Repetați numărătoarea la șase săptămâni după start și aveți prima evaluare.

Cele cinci obiecții pe scurt

ObiecțiaCe se află în spatele eiCe să stabilițiCe să aduceți la ședință
„O să ajung să fiu poliția”Teama de muncă suplimentară zilnicăPași ficși pentru prima și a doua oară și cine preia după aceeaO schiță a acestor pași
„La orele mele nu e o problemă”Politica pare problema altcuivaO singură regulă în fiecare clasăArgumentul colegial, nu cel de politică școlară
„Eu folosesc telefonul la orele mele”Teama de a pierde un instrument didacticProfesorul decide când se scot telefoaneleO soluție în care telefonul este rapid disponibil
„Părinții se vor plânge”Profesorii primesc primul e-mailO singură persoană de contact și un răspuns clar privind posibilitatea de a fi contactatSchița scrisorii către părinți
„Avem prea multe pe cap”Oboseala provocată de schimbăriO numărătoare de o săptămână înainte de start, repetată după șase săptămâniO fișă simplă de numărare

Trei întrebări practice care urmează

Odată ce marile obiecții sunt lămurite, întrebările devin practice. Pregătiți răspunsurile, pentru că ele decid cât de siguri se simt profesorii în clasă.

  • „Ce facem cu un elev care are nevoie de telefon din motive medicale?” Stabiliți că excepțiile se aranjează o singură dată, centralizat, și că profesorii sunt informați cine are o excepție. Nu lăsați ca fiecare profesor să judece pe loc. Mai multe în politica privind telefoanele și excepțiile medicale.
  • „Am voie să iau telefonul?” Depinde de regulile de unde lucrați, așa că verificați-le. Două exemple: în Țările de Jos, o școală poate cere unui elev să predea telefonul, dar nu i-l poate lua cu forța, iar dacă școala ia un telefon în păstrare, răspunde pentru pierdere sau deteriorare [2]. În Flandra, un membru al personalului poate cere dispozitivul, dar nu îl poate lua cu forța, iar orice reținere se încheie cel târziu la sfârșitul zilei de școală [5]. Profesorii trebuie să știe acest lucru înainte de primul incident, nu după el.
  • „Ce facem cu ceasurile inteligente și căștile?” Dacă regula numește doar telefoanele, elevii vor găsi breșa. Decideți în ședință dacă ceasurile, căștile și tabletele intră sub aceeași regulă. Vedeți unde au adesea scăpări politicile privind telefoanele.

Întrebarea pe care trebuie să o ridicați chiar dumneavoastră

Un subiect apare rareori de la sine în ședință și este exact cel care doare mai târziu: ce facem cu colegul care nu participă?

Întrebarea pare incomodă, mai ales într-o echipă care altfel funcționează bine. Dar va apărea oricum, doar că atunci în săptămâna a opta, când elevii știu deja la orele cui este permis. În acel moment, discuția nu mai este despre politică, ci despre o persoană. Înainte este un acord; după, este un conflict.

Formulare-model pentru ședință: „Toți aplicăm aceiași pași. Dacă observați că nu funcționează la orele dumneavoastră, semnalați acest lucru coordonatorului în două săptămâni, ca să rezolvăm împreună. Dacă elevii ne spun că regula diferă de la o clasă la alta, coordonatorul va discuta cu colegii implicați.” Numirea unui singur coordonator transformă situația într-o chestiune de rutină, nu într-un reproș personal.

Cum să structurați ședința

  1. Începeți cu ce observați, nu cu măsura. Întrebați mai întâi ce observă colegii în clasă. Dacă începeți cu soluția, obțineți o dezbatere despre soluție.
  2. Prezentați alegerea, nu decizia. Puneți alături două sau trei modele de implementare, cu avantajele și dezavantajele lor: telefoanele acasă sau într-un dulap, o cutie în clasă sau o husă pe care elevul o păstrează. O echipă care are dreptul să aleagă apără rezultatul.
  3. Concretizați aplicarea regulii în aceeași ședință. Altfel devine subiectul ședinței următoare, iar până atunci implementarea a început deja.
  4. Stabiliți cine este persoana de contact pentru părinți și colegi. Un singur nume, cunoscut de toată lumea.
  5. Treceți evaluarea în calendar imediat. La două până la șase săptămâni după start. Ce nu este în calendar nu se întâmplă.

Listă de verificare pentru pregătire

  • Rezultatele numărătorii de o săptămână, dacă le aveți.
  • Două sau trei modele de implementare, fiecare cu o listă onestă de dezavantaje.
  • O schiță a pașilor de aplicare a regulii, inclusiv excepțiile.
  • Schița scrisorii către părinți.
  • Procedura formală din școala dumneavoastră. Ședința personalului dă formă politicii, dar de obicei nu o adoptă. În Țările de Jos, politica este consemnată în regulamentul școlar, iar consiliul de participare (medezeggenschapsraad) trebuie să își dea acordul [2]. În Flandra, școala consemnează interdicția, consecințele încălcării ei și excepțiile în regulamentul școlar [5]. Vedeți politica privind telefoanele și consiliul de participare și, pentru alte țări, regulile privind telefoanele în școlile din Europa.

Dacă echipa rămâne divizată, un proiect-pilot într-o clasă sau un an de studiu le permite colegilor sceptici să vadă aranjamentul funcționând înainte de a fi extins la toată școala. De ce o politică ce începe bine poate totuși să slăbească și ce ajută găsiți în de ce politicile privind telefoanele slăbesc după câteva săptămâni. Întregul parcurs este descris în ghidul de implementare.

Cum se poate potrivi ’t Zakkie

’t Zakkie este o husă care blochează semnalul. Elevul pune telefonul în ea, închide cu velcro și păstrează husa la el. În husa închisă telefonul este offline, așa că mesajele, apelurile și notificările nu ajung. Cât de puternică este ecranarea poate varia în funcție de dispozitiv și de poziția din husă.

Într-o ședință a personalului, este unul dintre modelele pe care le puteți pune pe masă și răspunde mai multor obiecții de mai sus:

  • Utilizare educațională: când profesorul permite, telefonul este scos din husă în câteva secunde. Fără drum până la un dulap.
  • Verificare: o husă închisă se observă ușor, ceea ce face verificarea scurtă.
  • Păstrare: elevul își păstrează telefonul, așa că școala nu colectează și nu depozitează dispozitive.
  • Părinți și confidențialitate: fără aplicație, fără cont și fără date. Husa poate fi reutilizată ani la rând.
Cum funcționează ’t Zakkie în patru pași: telefonul în husă, semnalul oprit, husa rămâne la elev, telefonul iese atunci când este permis
Cum funcționează ’t Zakkie în patru pași.

’t Zakkie este folosit în școli din Țările de Jos și Belgia: peste 50.000 de huse în peste 50 de școli (date ale companiei, iulie 2026). Livrăm în toată Europa; transportul costă 3,95 € și este gratuit de la 25 €. O husă nu înlocuiește acordurile din acest articol: funcționează doar dacă echipa aplică aceiași pași.

Acest articol oferă informații generale, nu consultanță juridică. Regulile privind telefoanele în școli și predarea dispozitivelor diferă de la o țară și o regiune la alta și se pot schimba. Verificați regulile oficiale care se aplică școlii dumneavoastră și regulamentul propriu al școlii.

Întrebări frecvente

Ar trebui ca ședința personalului să decidă asupra politicii privind telefoanele?

De obicei, nu singură. Conducerea școlii propune politica, iar adoptarea formală urmează procedura proprie a școlii, de exemplu acordul consiliului de participare în Țările de Jos sau regulamentul școlar în Flandra. Ședința personalului este locul în care echipa stabilește cum funcționează politica în practică: modelul, pașii de aplicare și evaluarea. Asta îi face pe profesori să o susțină.

Ce facem dacă majoritatea echipei este împotriva unei politici privind telefoanele?

Aflați ce obiecție se află în spate. De obicei este teama de muncă suplimentară sau de pierderea utilizării educaționale, iar ambele pot fi abordate prin acorduri concrete. Dacă echipa rămâne divizată, începeți cu un proiect-pilot într-o clasă sau un an de studiu și decideți asupra extinderii la toată școala după evaluare.

Ce facem cu un coleg care nu aplică regula?

Stabiliți acest lucru înainte de start. Numiți un singur coordonator, rugați colegii să semnaleze problemele în două săptămâni și stabiliți că coordonatorul discută cu colegii dacă elevii raportează că regula diferă de la o clasă la alta. Stabilit dinainte, este rutină; ridicat în săptămâna a opta, devine personal.

Mai pot profesorii folosi telefoanele la ore?

În majoritatea sistemelor, da. Acordul național olandez permite telefoanele în clasă atunci când sunt necesare pentru lecție, iar în Flandra utilizarea pe care școala o consideră necesară pentru obiective educaționale este o excepție de la interdicție. Consemnați că profesorul decide când se scot telefoanele și alegeți o soluție în care telefonul este rapid disponibil.

Cum știm dacă politica funcționează?

Rugați profesorii să noteze timp de o săptămână înainte de start de câte ori au trebuit să atragă atenția unui elev în legătură cu telefonul și repetați numărătoarea la șase săptămâni după start. Planificați o evaluare la două până la șase săptămâni după start și puneți-le elevilor aceleași întrebări ca profesorilor.

Pe cine ar trebui să contacteze părinții cu întrebări despre politica privind telefoanele?

O singură persoană de contact, numită, care nu este profesorul de la clasă, menționată în scrisoarea către părinți împreună cu un număr de telefon pentru situații urgente. Arătați scrisoarea echipei înainte de a fi trimisă, astfel încât fiecare profesor să poată răspunde la o întrebare pe hol.

Surse

  1. Monitoring landelijke afspraak mobiele telefoons en andere devices in de klas – Eindrapport eenmeting (rapport 1147) — Kohnstamm Instituut / Oberon, pentru Ministerul olandez al Educației (OCW), 2025
  2. Q&A Richtlijn smartphones in de klas — VO-raad, 9 octombrie 2023
  3. Gebruik van mobiele telefoons niet toegestaan in de klas — Rijksoverheid, consultat în noiembrie 2026
  4. Omzendbrief NO/2025/01: Verbod op slimme apparaten (smartphoneverbod) in het leerplichtonderwijs — Ministerul flamand al Educației și Formării (Edulex), 19 mai 2025
  5. Verbod op gebruik van smartphones en andere slimme apparaten — Guvernul flamand (vlaanderen.be), consultat în noiembrie 2026

Puneți o husă pe masă la următoarea ședință a personalului

Comandați o mostră gratuită și lăsați echipa să încerce ’t Zakkie înainte de a decide. Sau solicitați o ofertă pentru o clasă-pilot sau pentru întreaga școală.

Solicitați o mostră gratuităSolicitați o ofertă

Despre autor: echipa ’t Zakkie lucrează cu școli din Țările de Jos și Belgia pentru ore fără telefoane. Date ale companiei din iulie 2026: peste 50.000 de huse folosite în peste 50 de școli.

Anterior
Ceasuri inteligente, căști și hotspoturi: cum închideți breșele din politica privind telefoanele
Următorul
Un proiect-pilot privind telefoanele într-o singură clasă: cum îl organizați astfel încât să se încheie cu o decizie